luni, 4 februarie 2013

asteptare febrila


m-am trezit cu capul arzind si miinile moi si reci in miezul noptii. frisoane dureroase imi zguduiau corpul, iar gitul parca-mi era impuns de sute de ace nevazute. am bijbiit pe intuneric dupa papuci (picioarele ca un sloi pareau sa fi capatat o consistenta lemnoasa), iar apoi dupa intrerupator. lumina becului mi-a strapuns ochii cu un tiuit, smulgindu-ma insa in felul acesta necrutator  din intunericul laptos si fierbinte care parea sa se pravale peste mine citeva clipe mai devreme. la scurt timp ma cufundam in borcanul cu miere, privind pe fereastra cum ningea viscolit pentru a nu stiu cita oara in iarna asta fara de sfirsit.

zilele se nasc si mor in diverse tonuri de gri. dimineata e un gri difuz, incit n-ai putea spune sigur daca e sfirsitul unei dupa-amieze sau inceputul unei noi zile. griul matinal se lumineaza treptat, presarat timid cu tonuri de maro, pe masura ce norii se lumineaza difuz. lumina asta ramine atirnata asa, deasupra dealurilor imbibate de apa, pina la ceasul serii, cind scade din nou, identica cu lumina primelor ore.

numai ca astazi, cind griul incepuse sa scada din nou, dupa planul monoton al lunilor iernii, febra mea a inceput sa creasca treptat. reusisem s-o inabus citeva ceasuri mai devreme cu felurite infuzii parfumate de frunze si flori culese in timpul verii de pe cimpurile din jurul casei de la tara, cu buline de aspirina si filme fanteziste despre iubiri estivale cu cicade asurzitoare, ferestre navalite de vegetatie, rochii de matase si o Marsilie incandescenta tivita de marea sinilie. acum, insa, se intorcea mai puternica.

am amestecat in graba un aluat vanilat de gofre. le-am lasat sa se coaca cu toate usile larg deschise, pina cind parfumul a invadat si ultimul ungher al casei. am mai luat o aspirina. febra a plecat iar. o astept insa sa loveasca din nou. ma simt pregatita si-o pazesc ca pe un lup care-mi da tircoale. privesc spre sticluta de vin spumant pe care mi-a lasat-o azi in prag vecina mea de 90 de ani, in timp ce-mi declara cu un zimbet stirb : "esti cea mai buna prietena a mea".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu