Primavara a-nceput furtunos, fara sa aiba nimic din primaverile trecute. Fara ghiocei, raze de soare indraznete, martisoare si miros de frezii, ciripit vesel de pasari ori covoare de toporasi prin paduri.
A inceput cu furtuni de zapada, cu furtuni de vorbe, ruperi de nori si cu revederea orasului meu, in care m-am pierdut pentru scurt timp, ca-ntr-o turbina.
Vorbe, oameni, sprincene incruntate, zimbete, muzici, teorii. Arcade, lumini, mincaruri, claxoane, pantofi cu toc. Coafuri, tigari, bauturi si plimbari.
Exista un format al reclamelor tv, unde scurta povestioara cu efect publicitar incepe in forta. Vedem, de pilda, valuri uriase, lumina orbitoare, stropi si dinti stralucitori pe o plaja agitata plina de costume multicolore si jucatori amatori de volleyball. Imaginile se succed haotic pe fundalul unei muzici asurzitoare, fara cap si coada. Si la un moment dat totul amuteste, personajele continua sa pluteasca mut, cu incetinitorul, iar telespectatorul poate urmari pe indelete toate detaliile, pentru a ajunge la punctul esential al filmuletului: eticheta de la costumul de baie al baiatului blond cu un pahar de oranjada in mina, de exemplu.
Parca-as traversa si eu acel moment de paralizie acum. E atit de liniste, nimeni in jur. Obiectivul camerei focalizeaza pe aceasta pasare cu penajul verde, care parca m-ar cunoaste de undeva. Si care bate cu misterioasa regularitate in geamul dormitorului, zi dupa zi, inainte de rasaritul soarelui. Doar ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu